Când se vedeau deja vastele și luminoasele
bulevarde
iar semafoarele orașului păreau că se schimbă în
verde,
maladia a făcut să mă pierd într-un
labirint de ulițe sumbre.
Exasperat, am parcat mașina pe parcela unde
se căutau porți spre paradisuri artificiale:
butelii cu gâtul rupt, seringi sângerânde,
plapume cu spermă stătută, graffiti din
cuvinte costelive:
rămășițe ale rataților.
Pe capota mașinii s-au așezat batjocoritor
corbii nenorocului,
alterându-mi buzele și ochii,
surâsul și lacrimile,
Vremea m-a transformat într-un sclav al tristeții.
*** ****
Traducció al romanés d'Andrei Langa. El poema pertany al llibre Com una òliba (IV Premi Gorgos de Poesia, 2002. Editorial Aguaclara, Alacant 2002)
Clicant ací podreu llegir la versió original i la versió en castellà.
Cap comentari:
Publica un comentari a l'entrada